Îl știi pe omul acela care crede că viața este grea, că banii se fac greu, că totul în viață e greu? Că toți ceilalți au noroc, mai puțin el? Cu siguranță ai sau ai avut un prieten care era așa.

Ei bine, omul acela sunt eu. Sau, mai corect, am fost eu până în iulie 2021. Altora li se întâmplau toate lucrurile bune și totul era ușor pentru alții. Alții erau tot timpul mai norocoși. În schimb, mie lucrurile bune mi se întâmplau rar și greu. Eu nu aveam noroc. Da, da, știu și despre legea atracției și despre multe alte lucruri. Teoretic, știu multe. Practic… mda, cu practica e greu, nu? :)

La toate astea mai punem cireașa de pe tort și perfectionismul și avem un scenariu de om care își face singur viața grea. 

Ideea de a scrie despre experiențele mele de agent imobiliar era cu mine de câțiva ani. În același timp, gândeam și următoarele „Sunt alți agenți imobiliari mai buni decât mine, cine sunt eu să scriu etc.”.

Am auzit acum vreo 2 ani de sindromul impostorului și mi-am recunoscut gândirea și comportamentul. Mi-am și spus că, dacă ar fi o fotografie pusă în dreptul acestei expresii, ar fi a mea. 

Cu toate astea, îmi doream să scriu!

Am avut două tentative de articole pe care le-am publicat ca postări pe facebook – nu aveam blog în perioada aceea. Reacțiile prietenilor mei au fost foarte pozitive: „Faină idee, Ramona, și poveștile foarte frumoase”, „Perseverează, ai talent”, „Te citesc cu drag”. Asta mi-a dat încredere, dar abia la 6 luni distanță, în iulie 2021, am transformat acele postări de pe facebook în primele mele articole pe blog.

Cunoști senzația aceea când simți că dacă nu faci un lucru pur și simplu nu îți găsești liniștea? Așa eram eu. Așa mai sunt și acum. Simt câteodată cum degetele mele s-ar apuca singure de scris, doar să iasă cuvintele afară. Ideile se învârt în mintea mea și nu mă liniștesc până când nu le scriu. 

Aici intervine …

Angajamentul

Știam, pe de altă parte, că dacă au trecut 6 luni între postările și articolele mele, riscul să cad în capcana amânării este foarte mare. Așa că soluția a fost să pun în aplicare o recomandare pe care am mai tot întâlnit-o: ca să te asiguri că faci un lucru, asumă-ți public un angajament. Ca atare, mi-am anunțat prietenii de pe facebook că în fiecare miercuri seara eu voi publica un articol pe blogul meu. Atât de puternică este senzația responsabilizării, că, dacă nu public, spun de ce nu o fac, să știe prietenii mei acest lucru. Funcționează angajamentul? Garantat 100%!

Cum mă simt când public un articol?

Te invit să îți închipui un om care crede că e greu, perfecționist, un om care trăiește sindromul impostorului, că se expune public. Nu am sărit niciodată cu parașuta, dar îmi imaginez că se simt aceleași emoții ca și când public un articol: nu mai am control, nu mai am pământul sub picioare, adrenalina urcă până la cer. Îmi place și mi-e teamă în același timp. Și reiau experiența în fiecare săptămână. 

Ce mi-a adus scrisul pe blog? 

Cel mai mare câștig cred că este binele. Primesc atâta bine de când scriu, de la oamenii din jurul meu, mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Mi-a mai adus și foarte mulți oameni buni, încredere in mine, în ceea ce am învățat și experimentat alături de clienții mei din 2012 încoace, de când sunt agent imobiliar.

Am primit oportunitatea de a mă face văzută și auzită așa cum nici măcar nu visam vreodată. Ultimul meu articol pe ziare.com a avut peste 40.000 de vizualizări. Sincer, încă nici nu realizez pe deplin ce înseamnă asta. Lucrurile se mișcă foarte repede, cu o viteză pe care nu am anticipat-o.

Deși și înainte munceam și mă străduiam, acum simt că muncesc cu sens și cu plăcere. 

Toate astea au început să se concretizeze în lead-uri, clienți și tranzacții închise. Blogul a devenit pentru mine și un instrument de prospectare. Fără să îmi fi propus asta, simt că am început să mă diferențiez, să îmi găsesc o cale de a face imobiliare potrivită mie.

Am început să înțeleg de unde vin perfectionismul și sindromul impostorului și nu mai încerc să mă lupt și să scap de ele. Tind, mai degrabă, către o conviețuire pașnică cu ele. Cu perfecționismul, de exemplu, în loc să am așteptarea de la mine să fac totul de nota 10, gândesc așa „E de nota 8 acest articol? Dacă da, iese în lume. Dacă nu, cum îl fac să fie de 8?”. Când aplic gândirea aceasta, intru mult mai ușor în starea de făcut lucruri. 

Din omul pentru care totul era greu și care nu avea noroc, m-am transformat în omul care se trezește dimineața gândind „Oare ce lucru bun mi se întâmplă azi?”. 

De ce am scris acest articol, care nu este despre imobiliare, ba chiar este foarte personal? 

Pentru creșterea mea este important să recunosc părțile la care am de lucru, dar, în același timp să îmi recunosc progresul și să îl sărbătoresc. 

Singurul sfat pe care îl pot da pentru cine îmi citește blogul și mai ales pentru cine se recunoaște în ce am scris este următorul: sari cu parașuta, indiferent ce înseamnă pentru tine acest lucru. Să scrii, să cânți, să îți schimbi job-ul, să îți vinzi casa. Nici nu îți poți imagina, până nu faci, cât de bine ți se schimbă viața! :)

După ce am scris din instinct 38 de articole, Anca Baniță a adus lumină în viața mea de agent imobiliar care scrie, a adus structură și claritate. Acest articol este scris în cadrul workshopului de Storytelling susținut de Anca.