„Nu vreau țigani.” „La noi în bloc nu sunt țigani.” „Colorați ați văzut prin zonă?”
De câte ori le-am auzit pe toate, mai ales de când sunt agent imobiliar. Și „țigani” e un cuvânt aș putea spune decent, pentru că am auzit altele mult mai urâte, tot referitoare la această etnie.
Doar că, ce să vezi, din această etnie și eu fac parte. Așa că, inevitabil, acest articol poate avea o parte subiectivă.
Recunosc, greu am învățat cum să răspund acestor întrebări sau afirmații, pentru că le luam personal. Să fiu sinceră, încă le iau personal. Când mă întreabă cineva dacă sunt țigani în zonă sau când cineva vorbește despre țigani folosind doar descrieri negative, simt cum persoana respectivă răsucește un cuțit în rană, deși știu că nu vorbește despre mine. Dar simt asta pentru că port eticheta de țigan de când m-am născut și știu foarte bine cum este să facă cineva abstracție de cine ești tu ca om și să te judece doar prin prisma acestei etichete.
Nici acum nu pot spune că am o rețetă pe care o aplic de fiecare dată și rămân zen, mai ales când mi se întâmplă cum mi s-a întâmplat cu două doamne care m-au întrebat „doamnă, dar proprietarul apartamentului pe care urmează să îl închiriem e țigan? Dacă vine și ne omoară?”. Nu, proprietarul nu era țigan și nici nu mai contează în ce zonă era apartamentul, dar îți mărturisesc că acesta a fost un moment în care am rămas fără cuvinte și o să îl țin minte pentru că impactul acestor întrebări asupra mea a fost unul puternic, întrebările acelor femei au fost dincolo de puterea mea de înțelegere.
Am învățat, în decursul anilor, să-mi fac timp să pun întrebări care să mă ajute să înțeleg ce vor de fapt oamenii să spună. Așa mi s-a întâmplat cu o doamnă care exact așa mi-a spus „Ramona, la noi în bloc nu sunt țigani”. După un scurt dialog, am înțeles că ce a vrut să spună prin „țigani” a fost „nu sunt oameni care ascultă manele sau muzică tare, nu sunt oameni care fac gălăgie, care se bat, care au un comportament necivilizat”. Paranteză: că ascultă vecinii manele sau Mozart la 12 noaptea nu e oare același lucru? De fapt, ce a vrut să scoată doamna în evidență a fost ideea de comportament necivilizat. Pornim de la o etnie, ca de fapt să aflăm că vorbim despre un comportament pe care îl pot avea țiganii, dar la fel de bine îl poate avea orice om, de orice etnie de pe lumea asta. Și atunci, de ce ne grăbim să îi categorisim țigani pe oamenii care au un comportament necivilizat? De ce oamenilor care au pielea mai închisă la culoare le punem eticheta de țigan și le retezăm din fașă orice, cum ar fi șansa să închirieze un apartament, de exemplu, deși ei poate sunt angajați model la locul de muncă, indiferent ce fac, poate sunt unii dintre prietenii mei care sunt profesori universitari, asistenți sociali, taximetriști, avocați, corporatiști, oameni care au muncit zeci de ani și și-au câștigat respectul comunităților profesionale din care fac parte?
„Ramona, dar țiganii cu comportament necivilizat există, nu poți ignora realitatea”. Departe de mine ideea de a face asta. Dar doar țiganii au comportament necivilizat? Te invit să ne gândim la altceva. Eu, prin prisma meseriei mele, ajung în multe locuri din București. Dacă doar țiganii ar avea un comportament necivilizat, știi cum ar fi orașul acesta din punct de vedere al curățeniei, de exemplu? Ar străluci! Hai într-o plimbare cu mine, să vezi ghene de gunoi murdare, alei printre blocuri și din parcuri murdare și pline de coji de semințe, locuri de joacă pentru copii pline de gunoaie, stații de autobuz murdare și câte și mai câte. Din Titan până în Militari și de la Nord la Sud. Din punctul meu de vedere, comportamentul nostru, civilzat sau necivilizat, ține de educația pe care o primim sau pe care o acumulăm în decursul timpului, și nu de etnia din care facem parte.
Eu sunt membră a Asociației Profesionale a Agenților Imobiliari din România (APAIR), iar aceasta vine și cu responsabilitatea de a respecta Codul Etic al Asociației, Cod care conține și un articol care se referă tocmai la obligația membrilor de a nu discrimina „nicio persoană în funcție de rasă, culoare, religie, sex, handicap, stare civilă, naționalitate, orientare sexuală sau identitate de gen”. Mai există, evident, și legislația națională antidiscriminare, pe care, indiferent că ești REALTOR® sau nu, ai obligația să o respecți. E minunată teoria din acest acest Cod și acest cadru legal, însă trebuie să o punem și în practică.
Pasul 1 când vorbim de punerea în practică este participarea la Cursul de Cod Etic, pe care membrii APAIR și-au asumat să îl urmeze o dată pe an. Pasul 2 este aplicarea a ceea ce am învățat la curs. Dezbaterile pe marginea obligației REALTORILOR® de a nu discrimina apar inevitabil și sunt dintre cele mai intense iar pentru mine, și cele mai grele, pentru că dacă în restul timpului sunt obiectivă, când e vorba de discriminare, intervine partea emoțională. Pentru cine este familiarizat cu conceptele de „elefant” și „călăreț” despre care se vorbește în Mind Architect, la mine preia conducerea elefantul în momentele acestea și sunt foarte recunoscătoare că am lângă mine colegi care mă înțeleg și care se străduiesc să facă să fiu bine!
Iar noi, agenții imobiliari, suntem în fața acestei situații: cum răspundem cuiva care ne întreabă dacă sunt țigani în zonă, fără a discrimina? Așa cum spuneam mai sus și cum am înțeles și din discuțiile cu alți colegi de-ai mei, este important să aflăm ce este de fapt în spatele acestei întrebări, care este îngrijorarea interlocutorului nostru atunci când pune această întrebare. Cum ar fi ca în loc să îi răspundem cu „da” sau „nu”, să încercăm să aflăm care sunt de fapt temerile unui potențial cumpărător sau chiriaș? Cum ar fi să îi răspundem așa cum i-am răspunde la orice întrebare sau obiecție ar avea despre proprietate?
Dacă vorbim de o proprietate de închiriat și proprietarul îmi spune că nu vrea țigani, rolul meu ar fi să îl întreb ce așteaptă el de fapt de la chiriaș. Să fie de încredere, poate? Cum îi poate dovedi un chiriaș, indiferent că e țigan sau nu, că e de încredere? Pentru că, până la urmă, la încredere se reduce totul.
În încheiere, te las cu o ultimă întrebare: cum ar fi ca înainte să facem o afirmație categorică despre țigani, despre religia altor oameni sau orientarea lor sexuală, să ne uităm în jur sau să ne gândim că poate interlocutorul nostru este țigan sau este de religia respectivă sau de altă orientare sexuală decât noi, iar afirmația noastră ar fi pentru el ca și cum am răsuci cuțitul în rană?
În acest articol am folosit cu intenție cuvântul „țigan”, pentru că este cel mai des folosit și am crescut știind că „noi suntem țigani”. Dar eu sunt de etnie romă.
