Renet utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Un sfert de viață,

atât mi-am petrecut, ca chiriaș, într-o casă și mi-am dat seama de acest lucru doar când m-am mutat din casa respectivă. Ca o comparație, doar în casa părinților mei am stat mai mult! 

În acest articol mă pun și pe mine, chiriașul, sub lupă. 

Nevoia de a avea o casa mai mare a apărut de prin iunie-iulie 2020, de când cu work from home, căci înainte de pandemie mergeam zilnic la birou. Stăteam într-o garsonieră de 37 mp (măsurați), la parter, cu 2 balcoane - da, există în București garsoniere cu 2 balcoane! - dintre care unul de aproape 4 mp excelent pentru a-mi instala biroul în el. Așa că, deși aveam nevoie de spațiu, hotărârea de a mă muta am luat-o abia peste un an, când proiectele mele de job chiar impun mai mult spațiu. Am întâlnit la multe persoane acest decalaj între momentul în care apare/se schimbă nevoia și momentul în care iau hotărârea și acționează. La mine, acțiunea a apărut când nevoia de un spațiu mai mare a devenit presantă. 

Și mă gândeam: de ce ar sta un chiriaș așa o perioadă lungă într-o casă? 

Răspunsul pe scurt ar fi pentru că i se potrivește nevoii pe care o are. Eu am pus în balanță plusurile și minusurile casei și am ajuns la concluzia că lucrul care cântărește cel mai mult pentru mine este apropierea de metrou. Stăteam la 2 minute de stația de metrou, unde aveam 2 magistrale, deci maxim 2-3 minute de așteptat metroul. Și când am întâlniri și vizionări în mai multe părți ale orașului în aceeași zi, este foarte important să mă pot deplasa ușor. Mi-am asumat, de exemplu, faptul că după mutarea la altă casă  o să am de așteptat 5-7 minute metroul. 

Al doilea motiv pentru care un chiriaș stă o perioada lungă într-o casa este relația cu proprietarul. Proprietarii garsonierei în care am stat și-au văzut de viața lor, eu de a mea, fără să ne cauzăm unii altora neplăceri. La polul opus, îmi amintesc cum a fost prima dată când m-am mutat cu chirie, studentă fiind, când proprietara, o doamnă în vârstă, a intrat în casa cu cheia ei, fără să anunțe că vine, și a făcut un mare tărăboi că era în vizită o prietenă. Evident, am plecat cât mai repede din respectivul apartament. Din experiență, când proprietarul rămâne aproape de chiriaș, rezolvă imediat problemele care apar și chiriașul simte că are un partener pe care se poate baza, relația lor are toate premisele să fie una de lungă durată. 

Și un alt motiv, recunosc, a fost teama de schimbare. M-am atașat de această casă, mi-am creat niste tabieturi, îmi cunoșteam vecinii și îmi imaginam că e greu să o iau de la capăt în alt loc. Ce să vezi, nu e! M-am mutat tot în zonă, cumva mă simt acasă și asta mi-a dat un confort destul de mare. 

Și ultima temă de gândire cu ocazia acestei schimbări a fost ce înseamnă casa din perspectiva unui chiriaș? Pentru mine, casa este un loc în care îmi pot crea acel sentiment de “acasă”, în care să simt ca mă pot manifesta neîngrădit și să am siguranța că e “a mea”, chiar dacă e închiriată. Evident, cu respect pentru tot ce e în casă. 

Dacă ai citit până aici, mi-ar plăcea să îmi împărtășești din experiența ta de chiriaș - ce înseamnă pentru tine casa în care stai cu chirie,  sau din experiența de proprietar - cum îți construiești relația cu chiriașii, în așa fel încât aceasta să fie una de durată. Mulțumesc! :) 

 

Poza frumoasă e de aici